Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Bohrmaschine)
1. mașină care face posibilă găurirea unui material dur (metal, piatră etc.) cu ajutorul unui burghiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Dorn)
1. unealtă de oţel cu care se fac găuri în tablă, în piele etc.; priboi.
2. unealtă care funcţionează după principiul burghiului de tăiat filete, folosită la degajarea găurilor de sondă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. narval)
1. mamifer cetaceu arctic, asemănător cu delfinul, având un dinte imens, răsucit ca un burghiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. taraud)
1. unealtă cu muchii ascuţite care, prin rotire, taie filet în interiorul unei găuri date în prealabil într-o piesă; burghiu de filetat.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr., engl., germ. trypano-, cf. gr. trypanon „burghiu”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vrille)
1. evoluţie acrobatică în care un avion se roteşte ca un burghiu, coborând pe verticală.