Dictionar

Ombilic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ombilic, lat. umbilicus)

1. organ prin care fătul este legat de corpul mamei; buric.

2. cicatrice rămasă după tăierea cordonului ombilical.

3. umbon.

4. ~ glaciar = parte a albiei subsăpate a unui gheţar, limitată în aval de contrapantă.


Nombrilist, -ă

Parte de vorbire: adj. (franțuzism)
Origine: (fr. nombriliste)

1. referitor la nombrilism, adică la caracterul unei persoane care este interesată doar de sine, care ia în considerare realitățile externe doar în măsura în care acestea privesc interesele sale.

2. califică o persoană, o comunitate, o societate etc. care se crede buricul pământului (egocentrică).


Nombrilism

Parte de vorbire: s.n. (franțuzism)
Origine: (fr. nombrilisme)

1. faptul de a acorda prea multă atenție propriei persoane, de a te crede buricul pământului; atitudine egocentrică.


-OMFAL

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. omphalos „ombilic, umflătură”)

1. „buric, ombilic”.


OMFALO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. omphalos „umflătură, buric”)

1. „buric, ombilic, ombilical”.