burlăcărit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (burlac + -ărit)

1. viață de burlac; burlăcie.

burlăcesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (burlac + -esc)

1. care este caracteristic pentru burlaci; propriu burlacilor; de burlac.

burlăcie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (burlac + -ie)

1. stare sau viață de burlac; celibat, holteie; (rar) burlăcărit.
2. perioadă de timp cât un bărbat este burlac; holteie.
3. văduvie.

cavaler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)

1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetățenii bogați.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații.
4. ~ de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor; șarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoțește o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie.

familist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (familie + -ist)

1. persoană căsătorită, care și-a întemeiat o familie.
2. (var.) (înv.) familistru.
3. (antonime) burlac, celibatar, nefamilist.

juni

Parte de vorbire:  vb. intr. (reg., înv.)  
Etimologie: (v. june)

1. a rămâne necăsătorit (celibatar).
2. a trăi ca burlac.

june

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (lat. juvenis)

1. s.m. tânăr, flăcău.
2. ~-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit.
3. (reg.) bărbat neînsurat; holtei, burlac, becher.
4. adj. (înv. și fam.) tânăr.

burlăcărit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (burlac + -ărit)

1. viață de burlac; burlăcie.

burlăcesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (burlac + -esc)

1. care este caracteristic pentru burlaci; propriu burlacilor; de burlac.