Dictionar

bizutaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bizutage)

1. (în unele universități) ceremonie burlescă de inițiere a studenților din anul I.
 

faceție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. facétie, lat. facetia „poznă, glumă”)

1. plezanterie de un comic grosolan care se traduce prin gesturi, acțiuni sau cuvinte menite să facă oamenii să râdă sau să se distreze; glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie.
2. (lit.) scriere în stil burlesc care exprimă adesea o veselie truculentă; anecdotă burlescă, snoavă.
 

pantalonadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pantalonnade)

1. comedie burlescă; (p. ext.) bufonerie.