Rezultate secundare (Bursă):
Bursă 1
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourse)
1. alocaţie bănească sau întreţinere gratuită acordată de stat, de o instituţie etc. elevilor, studenţilor merituoşi în timpul şcolarizării.
2. formaţie anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos.
3. ~ seroasă = pungă conţinând sinovie, în apropierea articulaţiilor.
Bursă 2
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourse)
1. piaţă capitalistă care funcţionează permanent.
2. unitate specifică economiei de piaţă, unde se negociază şi se încheie tranzacţii privind mărfuri, valori mobiliare, valute şi devize, asigurări etc.
3. ~ neagră = comerţ clandestin, piaţă ilicită; ~a muncii = instituţie unde se înregistrează cererile de lucru ale şomerilor; ~ de valori = bursă unde se negociază titluri de valori.
Debursa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débourser)
1. a cheltui, a plăti (din buzunar, din pungă).
Rambursa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. rembourser)
2. a trimite înapoi (prin ramburs).
Agiota
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. agioter)
1. a specula (la bursă) asupra valorilor sau mărfurilor cu preţ variabil.
Agiotor
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agioteur)
Analist, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. analyste)
1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.
Anuitate
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annuité, lat. annuitas)
1. sumă de bani plătită anual de către debitor, pentru rambursarea unei sume împrumutate.
Arbitragist
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbitragiste)
1. cel care se ocupă cu arbitrajul de bursă.
Arierat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arriéré)
1. adj., s. n. f. înapoiat mintal.
2. adj. (despre un împrumut, o sumă; şi s. f. pl.) restant, nerambursat la scadenţă.