OK
X
butilenă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. butylène)
1.
(chimie)
gaz
incolor
și
inodor,
de
două
ori
mai
greu
decât
aerul,
solubil
în
solvenți
organici
polari;
butenă.
butenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. butène)
1.
substanță
din
clasa
hidrocarburilor
olefinice,
obținută
la
cracarea
produselor
petroliere;
butilenă.
butilcauciuc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. butylcaoutchouc)
1.
cauciuc
sintetic,
rezistent
la
uzură
și
căldură,
obținut
prin
polimerizarea
unui
amestec
de
butilenă
și
butadienă.