Parte de vorbire: s.n.
Origine: (butoi + -aș)
1. diminutiv al lui butoi; butoi mic în care se pune vin sau alt lichid; (reg.) balercă.
2. (arme de foc) parte cilindrică rotativă formată din mai multe camere, fiecare cameră conținând un singur cartuș; cilindrul unui revolver.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. revolver, germ. Revolver)
1. armă de foc cu un butoiaș cilindric unde se țin cartușele, cu care se pot trage mai multe focuri fără a reîncărca.
2. ciocan pneumatic.
3. sistem-~ = dispozitiv care declanșează automat mișcările succesive ale unei piese de mașină.
4. strung-~ = strung universal la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. lat. doliolum „butoi mic” + -form)
1. (despre o tulpină) în formă de butoiaș.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. doliolum „butoi mic”)
1. „butoiaș”.