cordon
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. cordon)
Etimologie: (fr. cordon)
1. cingătoare (de stofă, de piele etc.)2. conductor electric de liță, izolat și strâns într-un înveliș protector.
2. corp fibros.
3. structură anatomică cilindrică lungă.
4. ~ litoral = fâșie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenții marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip.
5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală.
6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II șir de posturi militare de pază; șir de soldați care păstrează ordinea în anumite poziții.
7. ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formație militară care asigură această izolare.