Dictionar

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.
 

archebuză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arquebuse)

1. armă de foc din evul mediu, asemănătoare cu pușca.
 

buza caprei

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Xerocomus subtomentosus
2. FR cèpe subtomenteux; Bolet subtomen teux
3. EN yellow-cracked boletus
4. DE Ziegenlippe
5. RU моховик зелёный; козляк
6. HU molyhostinóru, molyhos nemezestinóru
 

buzăiel

Parte de vorbire:  s.n. (Muntenia)  
Etimologie: (necunoscută)

1. mlaștină rămasă după ploaie; (reg.) bulhac.
 

cambuză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cambuse)

1. magazie de provizii la bordul navelor.
 

dezabuza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désabuser)

1. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat.
 

archebuzier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arquebusier)

1. soldat înarmat cu o archebuză.
 

aribal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. arryballos)

1. (ant.) vas grecesc sferic, cu gât foarte strâmt și cu buză lată.
 

cambuzier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cambusier)

1. marinar care deservește cambuza.
2. chelner de vapor.
 

CHEIL(O)-, -cheilie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. chéil/o/-, -chéilie, cf. gr. kheilos)

1. „buză”.
 

dezabuzat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désabusé)

1. care și-a pierdut speranțele, entuziasmul; dezamăgit.
2. (var.) (înv.) desabuzat.
3. (antonime) entuziast, entuziasmat.
 

LABI-, LABIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. labi/o/-, cf. lat. labium)

1. „buză”.