bagaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bagage)

1. obiecte, lucruri luate de cineva într-o călătorie.
2. (fig.) ~ de cunoștințe = totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare.

bagajist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bagagiste)

1. responsabil cu bagajele într-un hotel, într-o gară, într-un aeroport.

bagatelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bagatelle, it. bagatella)

1. lucru neimportant; fleac.
2. obiect de mică valoare.
3. (muz.) piesă muzicală scurtă, pe o temă ușoară, variată ca expresie și formă; bluetă (2).

bagateliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. bagatellisieren)

1. a diminua importanța unui lucru; a subaprecia, a minimaliza, a desconsidera.

bagatelizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. bagateliza)

1. acțiunea de a bagateliza și rezultatul ei; minimalizare, subestimare, subapreciere.
2. diminuare a importanței unui lucru, a unui fapt, a unei idei; bagatelizat.
3. (anton.) supraapreciere, supraestimare.

atenție

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție.
2. interes, preocupare, grijă.
3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.
4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.
5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.
6. interj. fii atent! bagă de seamă!

bagajist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bagagiste)

1. responsabil cu bagajele într-un hotel, într-o gară, într-un aeroport.

bluetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bluette)

1. (lit.) mică operă literară sentimentală și anodină.
2. (muz.) piesă muzicală instrumentală de scurtă durată, ușoară și nepretențioasă, marcată de sentimentalism; bagatelă.

brec 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. break)

1. trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale.
2. tip de caroserie auto în formă de furgonetă, închisă cu geamuri în spate, pentru transportul bagajelor printr-o ușă specială și banca amovibilă.

casă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cassa, germ. Kasse)

1. dulap, ladă de oțel în care se țin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc.
2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin.
3. ghișeu unde se fac încasările și plățile într-o întreprindere, instituție etc.
4. sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituții.
5. a face ~a = a face bilanțul încasărilor și plăților dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferență rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor și plăților; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite.
6. ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor.

combi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kombi/wagen/)

1. autoturism cu o capacitate sporită de transportat bagaje, cu 3 sau 5 uși (obligatoriu una în spate), bancheta din spate fiind rabatabilă.