Rezultate secundare (Bănci,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. analyste)
1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. bancario, fr. bancaire)
1. care aparţine băncii1; de bancă.
2. capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile şi din care se acordă împrumuturi cu dobândă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquier, it. banchiere)
1. posesor de capital bancar; proprietar, mare acţionar al unei bănci
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. bancocrate)
1. adept al bancocrației.
2. susținător al dominației exercitate asupra vieții publice de către bănci.
3. bancher puternic; capitalist care se bazează pe bănci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. banking /principle/)
1. principiu ~ = ansamblu de idei privind politica monetară, reprezentat de un grup de economişti englezi, care susţineau că mijloacele de circulaţie nu se pot reduce numai la aur şi la simbolurile lui, ci trebuie completate cu banii de credit emişi de bănci pe baza (re)scontării poliţelor comerciale.