Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. bancario, fr. bancaire)
1. care aparţine băncii1; de bancă.
2. capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile şi din care se acordă împrumuturi cu dobândă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (euro1- + credit)
1. credit acordat pe pieţele europene pe termen mediu de către băncile din circuitul eurovalutar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. eurodollar)
1. dolar american plasat pe termen lung în băncile europene.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (inter- + bancar; fr. interbancaire)
1. care se referă la relațiile dintre bănci.
2. (în special) care se referă la rata dobânzii la care băncile se împrumută reciproc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. window-dressing)
1. (fin.) metodă practicată de băncile occidentale care, pentru a-şi prezenta bilanţul anual cu mai multe depuneri şi cu mai multe active la alte bănci, depun una la alta sume care în primele zile ale anului următor sunt retrase.