Dictionar

bănișorie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (bănișor + -ie)

1. perioadă când cineva era bănișor; titlu de bănișor; reședință a bănișorului.
2. birul plătit banului de către bănișori.
 

bănișorie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (bănișor + -ie)

1. perioadă când cineva era bănișor; titlu de bănișor; reședință a bănișorului.
2. birul plătit banului de către bănișori.