dubitativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. dubitatif, lat. dubitativus)
Etimologie: (fr. dubitatif, lat. dubitativus)
1. care exprimă o îndoială, un dubiu.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune.