Dictionar

Suspect, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suspect, lat. suspectus)

1. care inspiră neîncredere, bănuieli.

2. îndoielnic, dubios.


întărire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. întări)

1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.

2. (înv.) întăritură.

3. sporire a rigidității unei substanțe.

4. creștere a densității unei substanțe.

5. (mil; spc) fortificare a unei poziții strategice.

6. (mil; ccr; lpl) fortificații.

7. (mil; ccr; lpl) trupe militare trimise în ajutorul cuiva.

8. (fig) dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții.

9. creștere a forței cuiva.

10. scrobire.

11. consolidare.

12. mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic.

13. întețire a unei intemperii.

14. reconfortare.

15. recăpătare a puterilor după o boală.

16. (gmț) consumare a unei băuturi alcoolice.

17. (reg) unire a stupilor.

18. încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri.

19. legalizare a unui act.

20. (ccr) act legalizat.

21. confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli.

22. accentuare a unui contur într-un desen.

23. (îs) pronume de ~ = pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate.

24. (îs) adjectiv de ~ = adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.


Bănuielnic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bănuială + -nic)

1. care este înclinat bănuiască, care cade ușor la bănuială; bănuitor.

2. care inspiră neîncredere, bănuieli; suspect.