Rezultate secundare (Bănuitor.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méfiant)
1. care nu are încredere, care este suspicios; neîncrezător, bănuitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suspicieux, lat. suspiciosus)
1. care manifestă suspiciune, care este mefient; bănuitor, neîncrezător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bănuială + -nic)
1. care este înclinat să bănuiască, care cade ușor la bănuială; bănuitor.
2. care inspiră neîncredere, bănuieli; suspect.