Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disque, lat. discus)
1. obiect plat cu contur circular.
2. obiect rotund şi plat în proba atletică de aruncare la distanţă; proba însăşi.
3. placă circulară de material plastic pe care sunt gravate înregistrări sonore.
4. (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informaţiei.
5. ~ de frecvenţă = disc cu înregistrări speciale pentru verificarea şi măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor.
6. muzică înregistrată pe disc (2).
7. suprafaţa aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ.
8. organ sau structură anatomică circulară, plată.
9. ~ embrionar (sau germinativ) = formaţie a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, peşti osoşi, reptile şi păsări; bănuţ; ~ intervertebral = ţesut fibros între două vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral.
10. receptaculul sau partea terminală la compozee.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (ban + -ișor)
1. I. (istorie) boier subaltern al banului.
2. II. diminutiv al lui ban; bănuț.