Dictionar

Barbat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT barbatus

2. FR barbé; barbu

3. EN barbate; bearded

4. DE bärtig; barthaarig

5. RU бородaтый; бородчaтый

6. HU szakállas, szakállszőrös


Bărbat-cavaler

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (bărbat + cavaler)

1. bărbat cu atitudine cavalerească.


Bărbățime

Parte de vorbire: s.f. sg.
Origine: (bărbat + -ime)

1. mulțime de bărbați; oamenii adulți, bărbații.


Bărbătoaie

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (bărbat + -oaie)

1. (depr.) femeie cu apucături sau trăsături bărbătești.


Bărbătos, -oasă

Parte de vorbire: adj. (regional)
Origine: (bărbat + -os)

1. (despre bărbați) care are aspect viril; care este curajos, energic, viteaz.

2. (prin ext.) care are însușiri de bărbat.


Bărbătoși

Parte de vorbire: vb. refl. (regional)
Origine: (bărbătos + -i)

1. (despre adolescenți, tineri) a face pe bărbatul; a-și da aere de om în toată firea.


Adonis

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adonis)

1. (fam.) bărbat tânăr foarte frumos.


Agnat, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. agnat, lat. agnatus)

1. rudă a cărei relație este urmărită numai prin bărbații membri ai familiei.

2. rudă de sex masculin din partea tatălui.


ANDR(O)-, -andrie, -andru

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. andro-, cf. gr. aner, -dros)

1. „bărbat”.


Androfilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. androphilie)

1. simpatie pentru bărbaţi.

2. (antonim) androfobie.


Androfobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. androphobie)

1. aversiune patologică faţă de bărbaţi; misandrie.


Androgin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. androgyne)

1. adj. hermafrodit.

2. (despre plante) cu anteridii şi organe pe aceeaşi hifă.

3. s. m. (mit.) fiinţă fabuloasă jumătate bărbat şi jumătate femeie.