Dictionar

bravură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bravoure, it. bravura)

1. vitejie, bărbăție, curaj.
2. faptă curajoasă.
 

curaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. courage)

1. îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter.
 

virilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. virilité, lat. virilitas)

1. bărbăție; energie, vigoare.
2. potență.
 

mărinimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mare + inimă + -ie, cf. lat. magnanimitas)

1. sentiment care constă în sacrificarea interesului personal în favoarea altei persoane.
2. bunăvoință și generozitate; atitudine plină de abnegație, bunătate.
3. (învechit) forță morală ; bărbăție, curaj.
4. (var.) (înv.) marinimie.