banc 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banc)

1. postament, suport care susține o mașină-unealtă.
2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat.
3. instalație pentru încetarea puterii motoarelor.
4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame.

cocă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coque)

1. corp al unei nave.
2. învelișul exterior al unui avion.
3. construcție în formă de bărci a hidroavioanelor.

corugat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. corrugatus)

1. (bot.; despre organe) încrețit, cutat, zbârcit.

curent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. courant)

1. adj. (despre vorbire) curgător, fluent.
2. (despre an, lună) în curs; prezent.
3. (fig.) care circulă; obișnuit, uzual.
4. apă ~ă = apă care curge de la robinet.
5. (mat.) punct ~ = punct mobil care parcurge o curbă.
6. s. m. deplasare a unei mase de apă sau de aer într-o anumită direcție.
7. mișcare orientată a particulelor încărcate cu sarcini electrice.
8. parâmă ce trece printr-un sistem de scripeți cu care se ridică bărcile.
9. s. n. ansamblu de idei, de teorii politice, științifice, artistice etc., rezultantă generală a tendințelor unei anumite epoci.
10. a se pune (sau a se ține) la ~ = a se informa.

furchet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. forchetta)

1. furcă la bărci, pe care se sprijină rama în timpul vâslitului.

motonautism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. motonautisme)

1. activități sportive și de agrement de navigare pe apă cu o ambarcațiune propulsată de motor; familie de sporturi de competiție la care participă bărci de curse propulsate de motoare; motonautică.