Parte de vorbire: s.f.
Origine: (slav. monastyri)
1. așezământ religios în care trăiesc, după anumite reguli ascetice, călugări sau călugărițe.
2. ansamblu de clădiri (cu biserica în centru) constituind un astfel de așezământ.
3. a se duce sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga la (o) ~ = a (se) călugări.
4. (argou) a se face ~ = a se produce învălmășeală, înghesuială; a începe bătaia.
5. (var.) mânăstire, (înv.) monastire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (murmura + -eală)
1. zgomot slab, continuu și monoton, produs de curgerea liniștită a unei ape, de bătaia lină a vântului sau de alte elemente ale naturii; murmur.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fâlfâi)
1. acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; fâlfăit, fâlfăitură.
2. mișcare din aripi a păsărilor ce produce un zgomot specific zborului; zgomot specific zborului unei păsări.
3. fluturare a unei pânze, a unui steag etc. în bătaia vântului.
4. (fig.) suflare de vânt și zgomotul care o însoțește.
5. (var.) fălfăire, fălfâire, fâlfăire.