Dictionar

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
 

abstinență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.
 

acidula

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. aciduler)

1. a adăuga o cantitate de acid; a da unei soluții proprietățile unui acid.
2. a da un gust acrișor unei băuturi; a da aciditate unui lichid.
 

alcool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obținut prin fermentarea și distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
3. orice băutură alcoolică.
 

alcoolomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolomanie)

1. dependență față de băuturile alcoolice.
 

anisidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisidine)

1. esență aromatică extrasă din anason, pentru a parfuma unele băuturi alcoolice.