Dictionar

Rezultate secundare (Călăuz.):

Călăuză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tc. kilavuz, ngr. kalaúzis)

1. persoană care îndrumă într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător.

2. persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și a-i da explicațiile necesare; ghid.

3. îndreptar, ghid.

4. (var.) călăuz.


Călăuzi

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (călăuz[ă] + -i)

1. tr. a conduce pe cineva pe un drum.

2. a îndruma, a învăța, a povățui.

3. refl. a se orienta, a se conduce după...

4. (var.) (înv.) a (se) călăuzli.


Călăuzire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. călăuzi)

1. acțiunea de a călăuzi; îndrumare.

2. (var.) (înv.) călăuzlire.


Călăuzit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. călăuzi)

1. condus pe un drum; îndrumat; orientat.

2. (var.) (înv.) călăuzlit.


Călăuzitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. călăuzi)

1. care călăuzește, care îndrumă; îndrumător.

2. care servește drept călăuză.


Busolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boussole)

1. instrument dintr-un ac magnetic şi un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic.

2. a-şi pierde ~a = a se zăpăci.

3. (fig.) călăuză, conducător, ghid.


Cicerone

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cicerone, fr. cicérone)

1. călăuză, ghid care însoţeşte vizitatorii unui oraş, ai unui muzeu etc.


Conduce

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. conducere)

1. tr. a îndruma un grup de oameni, o instituţie, o organizaţie.

2. (sport) a fi în fruntea clasamentului.

3. (fig. a dirija o discuţie; a călăuzi, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri.

4. a acompania, a însoţi pe cineva.

5. a dirija mişcarea, mersul unui vehicul; a şofa.

6. refl. a se comporta, a se orienta (după).


Deviză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. devise)

1. formulă scurtă care exprimă o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva.

2. (herald.) figură emblematică ce însoţeşte un scut, un blazon.


Ghida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. guider)

1. tr., refl. a (se) călăuzi; a (se) conduce, a (se) orienta.

2. tr. a imprima o anumită mişcare unei piese, unui mecanism etc. cu ajutorul ghidajului (1).


Lozincă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Lösung)

1. formulare concisă a unei idei călăuzitoare, a unei chemări la îndeplinirea unei sarcini de actualitate.

2. placardă, afiş etc. cu o astfel de chemare.