Dictionar

Rezultate secundare (Căpătare):

întărire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. întări)

1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.

2. (înv.) întăritură.

3. sporire a rigidității unei substanțe.

4. creștere a densității unei substanțe.

5. (mil; spc) fortificare a unei poziții strategice.

6. (mil; ccr; lpl) fortificații.

7. (mil; ccr; lpl) trupe militare trimise în ajutorul cuiva.

8. (fig) dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții.

9. creștere a forței cuiva.

10. scrobire.

11. consolidare.

12. mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic.

13. întețire a unei intemperii.

14. reconfortare.

15. recăpătare a puterilor după o boală.

16. (gmț) consumare a unei băuturi alcoolice.

17. (reg) unire a stupilor.

18. încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri.

19. legalizare a unui act.

20. (ccr) act legalizat.

21. confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli.

22. accentuare a unui contur într-un desen.

23. (îs) pronume de ~ = pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate.

24. (îs) adjectiv de ~ = adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.


îmbolnăvire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. îmbolnăvi)

1. faptul de a (se) îmbolnăvi; îmbolnăvit.

2. căpătare a unei boli; infectare, molipsire.

3. (fig.) provocare a supărării cuiva.


împuțire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. împuți)

1. căpătare a unui miros rău din cauza alterării.

2. intrare în putrefacție.

3. umplere a unui spațiu cu un miros greu, (ca) de corp intrat în putrefacție.

4. (fig.) trândăvire.

5. (trivial) bășire.


Redobândire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. redobândi)

1. acțiunea de a redobândi și rezultatul ei; obținere din nou, recâștigare.

2. recăpătare a unui lucru, a unei situații, stări etc.


Malignizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (maligniza)

1. faptul de a se maligniza; căpătare a unui caracter malign.