Dictionar

avestic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. avestique)

1. referitor la Avesta și la doctrinele pe care le conține.
2. (și s.f.) limba ~ă = limbă veche iraniană, derivată din zendă, în care sunt scrise cărțile Avestei.
3. legat de această limbă.
 

biblioclast, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biblioklast)

1. cel care manifestă tendința patologică de a distruge sau mutila cărțile.
 

bibliofag, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. bibliophage)

1. (insectă) care distruge cărțile și actele; care mănâncă cărți.
2. (figurat) care „devorează” o carte prin lectură avidă și rapidă.
 

bibliofilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliophilie)

1. pasiunea bibliofilului.
2. ramură a bibliologiei care studiază cărțile sub raportul rarității, al valorii lor artistice.
 

bibliofob, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Bibliophobe, engl. bibliophobe)

1. persoană care urăște cărțile, cititul; dușman al cărților.
2. (anton.) bibliofil.
 

bibliologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliologie)

1. disciplină care studiază cărțile din punctul de vedere al formelor în care se prezintă, al istoricului lor etc.