cabaret

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cabaret)

1. local de petrecere în care este prezentat un spectacol și unde clienții pot servi mâncăruri și băuturi, pot dansa etc.; bar.

cabaretier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cabaretier)

1. proprietar al unui cabaret.
2. persoană care conduce un cabaret.

bar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bar)

1. local public în care consumatorii sunt serviți stând în picioare sau pe scaune înalte, în fața unei tejghele.
2. tejghea (specială) într-un restaurant etc., la care se servesc și se prepară băuturile.
3. mobilă, separată sau montată într-un interior, într-o casă, în care se așază băuturi, pahare, tutun și prăjituri.
4. cabaret.

cabaretier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cabaretier)

1. proprietar al unui cabaret.
2. persoană care conduce un cabaret.

cancan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cancan)

1. vorbire rău intenționată, bârfe calomnioase care se răspândesc în societate.
2. (fam.) mult zgomot în jurul a ceva care nu valorează mare lucru.
3. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare.

combo

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. combo)

1. mic colectiv de jaz și muzică de dans, alcătuit din trei până la opt persoane, care cântă într-un cabaret; orchestră.
2. (informatică) combo-box = tip de casetă derulantă.

french-cancan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. french cancan)

1. dans francez foarte vioi (considerat indecent, impudic și erotic), executat de femei, în vogă la începutul secolului al XX-lea, practicat încă și astăzi în anumite cabarete; melodia după care se execută acest dans; cancan.

pub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. pub)

1. (în Anglia și în unele țări anglo-saxone) cabaret, tavernă.