cablu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. câble, engl. cable)

1. împletitură de fire, vegetale, sau metalice, pentru susținere ori tracțiune.
2. conductă electrică dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant.

bicablu

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicâble)

1. care funcționează cu două cabluri.

afurcă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (afurca)

1. (marină) ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare.

almelec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almélec)

1. aliaj de aluminiu și magneziu, folosit la confecționarea de cabluri electrice.

amară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amarre)

1. cablu pentru amararea ambarcațiilor.

ancoraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ancoraggio)

1. loc unde se ancorează.
2. ansamblu de piese pentru ancorare.
3. sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcție.

ancoră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., lat. ancora)

1. piesă grea, metalică, în formă de cârlige ascuțite, pentru a fixa o navă.
2. cablu care întărește anumiți stâlpi, construcții înalte etc.
3. piesă de oțel care întărește legătura dintre elementele unei construcții.

armătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3).