Dictionar

cabotaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabotage)

1. navigație maritimă de-a lungul coastei între localități apropiate.
 

cabota

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. caboter)

1. (marină) a naviga de-a lungul coastelor, din port în port, pentru transportul mărfurilor; a face cabotaj.
 

cabotier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabotier)

1. navă de tonaj mic pentru cabotaj.
 

felucă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. felouque, sp., it. feluca)

1. velier mic și îngust, cu rame, folosit la cabotaj pe coastele de nord ale Africii.
 

sacolevă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sacolève)

1. navă de cabotaj în Levant, curbată și ridicată în partea dinapoi.
 

schooner

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. schooner /ˈskuːnər/)

1. navă cu vele, cu două catarge înclinate, asemănătoare cu goeleta, folosită pentru pescuit și cabotaj; scună.
 

trabacol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. trabaccolo)

1. navă de cabotaj cu vele, în Marea Adriatică.