Dictionar

cadavru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadavre)

1. orice organism animal mort.
2. (fig., fam.) ~ ambulant = om extrem de slab.
 

autopsia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. autopsier)

1. a face o autopsie (examinarea unui cadavru, de obicei pentru a determina cauza morții).
 

autopsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autopsie)

1. deschidere și examinare a unui cadavru în scopul stabilirii cauzei morții; necropsie.
 

cadaveric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cadavérique)

1. care se referă la cadavru; care provine de la un cadavru.
2. cu aspect de cadavru.
3. (fiziologie) redoare ~ă = fenomenul de înțepenire progresivă a mușchilor care urmează imediat după moarte; rigor mortis.
 

cistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)

1. (ant.) coș de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinități diverse obiecte de cult.
2. casetă, lădiță.
3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.
4. mormânt preistoric din piatră în care era așezat cadavrul.
5. celulă, spor de rezistență, la alge.
 

depesaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dépeşage)

1. ciopârțire a unui cadavru pentru a împiedica identificarea.
 

deshuma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (des- + /în/huma)

1. a dezgropa, a scoate din pământ un cadavru; a exhuma.
2. (fig.) a scoate la iveală, a aduce în discuție fapte, lucruri uitate.