Dictionar

Cadou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadeau)

1. ceea ce se primeşte sau se oferă în dar.


Atenţie

Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie.

2. interes, preocupare, grijă.

3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.

4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.

5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.

6. interj. fii atent! bagă de seamă!


Atenţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (atenţie + -ona)

1. a face atent pe cineva; a preveni.

2. a oferi cuiva un cadou, a răsplăti pentru un serviciu solicitat.


Ofrandă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. offrande)

1. jertfă adusă unei divinităţi.

2. (fig.); dar, cadou, omagiu.

3. ajutor oferit celor săraci.


Regal 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. régal, it. regalo)

1. masă mare, banchet.

2. dar plăcut, cadou.

3. (fig.) plăcere deosebită, încântare.


Surpriză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. surprise)

1. faptul de a lua pe cineva prin surprindere; întâmplare neaşteptată, neprevăzută.

2. plăcere, bucurie neaşteptată făcută cuiva; cadou.

3. mirare, uimire.


Cinstire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cinsti)

1. acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect.

2. (fam.) consumare a unei băuturi alcoolice.

3. (fam.) ridicare a unui pahar cu băutură alcoolică în sănătatea sau în onoarea cuiva ori a ceva.

4. (înv.) arătare a respectului prin închinare, salutare.

5. (înv.) conformare cu prevederile unei legi.

6. (înv.) demnitate înaltă ocupată de cineva; distincție, rang.

7. (înv.) răsplătire pentru purtare bună.

8. (înv.) slăvire a unei zile de sărbătoare religioasă.

9. (pop., fam.) oferire a unui cadou; oferire de bacșiș.

10. (pop., fam.) tratare cu mâncare și (mai ales) cu băutură gratis, într-un local.

11. (reg.) îmbătare.