cadru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadre, (II) rus. kadri)

1. structură de rezistență din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate.
2. ramă.
3. aparat de gimanstică pentru mișcări de mlădiere.
4. pervaz.
5. (fig.) mediu, ambianță.
6. (fig.) limitele în care se desfășoară o activitate, o acțiune.
7. element al unei mărci poștale, detaliul exterior al desenului.
8. imagine înregistrată pe un film fotografic; clișeu, negativ.
9. subdiviziune a acțiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1).
10. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini.
11. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepțiile radioelectrice și în radiogoniometrie.
12. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituții etc. care se ocupă cu angajarea și evidența personalului.
13. efectiv al unei întreprinderi, instituții, organizații etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv.

acord-cadru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din acord + cadru; cf. fr. accord-cadre)

1. (comerț, drept) acord care servește drept cadru, model, pentru alte acorduri sau contracte ulterioare.
2. (politică) acord între parteneri sociali, utilizat ca suport pentru acordurile ulterioare.

regulament-cadru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (regulament + cadru)

1. regulament cu caracter general.

acordaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accordage)

1. acordare a unui instrument muzical.
2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical.

adamism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creștinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferința pentru elementul biologic primitiv.

adjudeca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. adiudicare după fr. adjuger)

1. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice.
2. refl. a-și atribui, a-și lua ceva.

aleatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului.

amorsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru pești).
7. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program.

ampex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ampex)

1. procedeu de reluare rapidă în cadrul transmisiilor directe a imaginilor de televiziune prin intermediul unei imprimări magnetice.