terasă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. terrasse, germ. Terrasse)
Etimologie: (fr. terrasse, germ. Terrasse)
1. construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), pentru odihnă etc.
2. platformă (acoperiș plan) deasupra unei case.
3. sistem de suprafețe plane, în trepte, situate în lungul cursului unui râu, la malul mării etc.
4. suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (în parcuri sau grădini), ca loc de plimbare.
5. porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt așezate mese pentru consumatori.