Dictionar

caiet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cahier, pol. kajet)

1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broșate, pentru scris, desenat etc.
2. ~ de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziție.
3. publicație periodică cu diverse studii, note etc.
 

album

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. album)

1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustrații, fotografii etc.
4. colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații pe un singur disc.
 

atașament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attachement)

1. afecțiune puternică pentru cineva sau ceva.
2. caiet de ~ = registru de șantier în care se notează lucrările executate.
 

atașamentist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ataşament /2/ + ist)

1. tehnician care completează caietul de atașament.
 

caiet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cahier, pol. kajet)

1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broșate, pentru scris, desenat etc.
2. ~ de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziție.
3. publicație periodică cu diverse studii, note etc.
 

carnet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carnet)

1. caiet mic (pentru însemnări).
2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenența posesorului.
 

cartona

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartonner)

1. tr a lega (o carte, un caiet etc.) în coperte (de carton/1/).