Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amazone)
1. (mit.) femeie dintr-un trib războinic legendar, bună călăreaţă, care îşi tăia sânul drept pentru a putea mânui mai uşor arcul.
2. (fam.) călăreaţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. angophrasie)
1. (med.) defect de vorbire constând în intercalarea unor sunete repetate sau alungite în fraze; embolofrazie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cale)
1. încăpere între puntea inferioară şi carlinga navei, în care se pune încărcătura.
2. plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave.
3. piesă pentru calarea (1) roţilor unui vehicul, a unei piese.
4. piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. interpolation, lat. interpolatio)
1. acțiunea de a interpola și rezultatul ei; interpolare.
2. intercalarea valorilor sau termenilor intermediari într-o serie de termeni sau valori cunoscute.
3. (filologie) extras de text introdus într-o lucrare căreia nu îi aparține.
4. (matematică) operație matematică care face posibilă construirea unei curbe din datele unui număr finit de puncte sau o funcție din datele unui număr finit de valori.
5. (matematică) metodă de construire a unui nou spațiu Banach din două spații date (vorbim atunci de spațiu de ~).
6. (imagistică digitală) redimensionarea imaginii prin reducerea sau creșterea matricei imaginii inițiale și, prin urmare, a numărului de pixeli.
7. (var.) (înv.) interpolațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (de- + sincronizare)
1. acțiunea de a (se) desincroniza și rezultatul acestei acțiuni; lipsă de sincronizare.
2. ieșire din sincronie; decalarea mișcărilor care trebuiau să fie efectuate simultan.