Dictionar

calcaneu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calcaneum, fr. calcanéum)

1. os al tarsului care formează călcâiul.
 

achilodinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achillodynie)

1. durere datorată inflamației bursei seroase, situată între tendonul lui Achile și calcaneu.
 

calcaneită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. calcanéite)

1. (med.) inflamație a calcaneului sau a zonei care îl înconjoară (tendoanele situate pe talpa piciorului, sub calcaneu).
 

talalgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. talalgie)

1. durere persistentă a calcaneului.
 

tendon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tendon)

1. fascicul de țesut fibros și rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează de oase.
2. ~ul lui Ahile = tendon care prinde mușchiul triceps de calcaneu.