OK
X
calcar/calcar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calcaire, lat. calcarius)
1.
rocă
sedimentară
de
precipitație
sau
organogenă,
din
carbonat
de
calciu;
piatră-de-var.
CALCARI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (lat. calcar „pinten”)
1.
„pinten,
pintenat”.
calcarifer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. calcarifère)
1.
(bot.)
prevăzut
cu
pinten;
pintenat.
calcariform
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
calcariformis
2.
FR
calcariforme
3.
EN
spur-shaped
4.
DE
spornförmig
5.
RU
шпорцовидный
6.
HU
sarkantyú
alakú
calcariform, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. calcariforme)
1.
care
are
forma
unui
pinten;
pintenat.
calcaron
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. calcarone)
1.
cuptor
pentru
extragerea
sulfului
din
minereu.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abuz
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)
1.
întrebuințare
fără
măsură
a
unui
lucru;
exces.
2.
încălcare
a
legalității;
faptă
ilegală.
3.
utilizare
greșită
a
unui
drept,
a
unei
prerogative,
a
unui
privilegiu.
4.
nedreptate
introdusă
și
fixată
prin
cutumă.
5.
(rar)
eroare
care
constă
din
exagerarea
unui
fapt,
a
unei
păreri
etc.
6.
~
de
drept
=
delict
care
constă
în
exercitarea
unui
drept
cu
nesocotirea
scopului
său
social-economic.
7.
~
de
încredere
=
infracțiune
constând
din
înșelarea
încrederii
cuiva.
8.
~
de
putere
=
infracțiune
manifestată
prin
depășirea
atribuțiilor.
9.
~ul
de
active
corporative
=
utilizarea
activelor
unei
societăți
comerciale
în
scopuri
personale.
10.
(loc.
adv.)
prin
~
=
abuziv,
exagerat.
acervul
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. acervule, lat. acervulus)
1.
mic
grăunte
de
calcar,
în
glanda
pineală.
2.
grămadă
mică.
3.
glomerul
de
flori
sau
de
fructe.
4.
gonidiofori
asociați
la
ciupercile
parazite.
5.
himeniu
nud.
amfineurieni
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. amphineures)
1.
pl.
clasă
de
moluște
marine,
având
partea
dorsală
cu
plăci
calcaroase.
angiolit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. angiolithe)
1.
concrețiune
calcaroasă
în
interiorul
angioamelor
cavernoase.
arteriolit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. artériolithe)
1.
concentrație
calcaroasă
în
pereții
arterelor
sclerozate,
într-un
trombus.