Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcium)
1. metal alcalino-pământos, moale, alb-argintiu.
2. medicament conţinând calciu (1).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. calciurie)
1. (med.) prezenţa calciului în urină.
2. (med.) cantitatea de calciu prezentă în urină.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. abrastol - nume comercial)
1. sare de calciu a naftolului, substanţă antiseptică în vinificaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétylure)
1. (chimie) derivat al acetilenei cu un metal.
2. (chimie) ~ de calciu = carbid.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. акерманит [ɐkʲɪrmɐˈnʲit])
1. (mineralogie) silicat de calciu şi de magneziu natural.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amaryllidacées)
1. familie de plante monocotiledonate erbacee, cu staminele şi ovarul aderent la calciu: ghiocelul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphibole)
1. mineral din rocile eruptive ori metamorfice, din silicaţi de magneziu, fier, calciu, sodiu şi aluminiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amiante)
1. (mineralogie) silicat natural hidratat de calciu și magneziu, cu contextură fibroasă, filtrantă și ignifugă; azbest.