calcul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calcul, lat. calculus)

1. s. n. ansamblu de operații (aritmetice, algebrice etc.) urmărind stabilirea unor mărimi.
2. capitol al științelor matematice în care se folosește un anumit tip de operații.
3. ~ grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcții geometrice; ~ logic = operație analoagă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice.
4. (pl.) planuri, combinații, socoteli.
5. s. m. formație calcaroasă care afectează diferite organe animale (rinichi, vezică etc.).

antecalcul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ante- + calcul)

1. calcul efectuat în prealabil; antecalculație.

calcula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. calculer, lat. calculare)

1. a face un calcul (I, 1), a aprecia, a evalua.
2. a face planuri, combinații.

calculabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calculable)

1. care poate fi calculat.
2. (antonime) incalculabil, necalculabil.

calculat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (calcula)

1. (despre oameni) chibzuit, cumpănit, preocupat de propriile interese.

calculație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. calculatio)

1. acțiunea de a calcula; calcul, calculare.
2. mulțime de calcule pentru determinarea unor valori.
3. (var.) calculațiune.

calculator

Parte de vorbire:  s.n., s.m.f.  
Etimologie: (fr. calculateur, lat. calculator)

1. s.n. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broșură cuprinzând asemenea tabele.
2. instalație, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice și logice.
3. ~ electronic = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operații aritmetice după un program prestabilit; computer.
4. ~ de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impropriu) minicalculator.
5. s.m.f. specialist în calcule.

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.

acalculie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acalculie)

1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.

actuar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actuaire, cf. lat. actuarius, scrib)

1. specialist în aplicarea teoriei probabilităților și a statisticii matematice în diferite calcule.

actuariat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actuariat)

1. totalitatea operațiilor și calculelor efectuate de un actuar.

acumulativ, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accumulateur)

1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare.
2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o mașină de calcul.