Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autocalcula)
1. calculare de către sine însuși a impozitelor sau a altor sume de plată; autocalculație, (rar) autocalculat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (precalcula)
1. acțiunea de a precalcula; precalculaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (recalcula)
1. acțiunea de a recalcula și rezultatul ei; recalculaţie.
3. stabilire a ceva pe baza unor noi calcule.
Parte de vorbire: s.
Origine: (trans- + calculare)
1. calculul coordonatelor rectangulare ale punctelor de pe teren, prin trecerea de la un sistem de coordonare la un altul.
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. ad valorem)
1. (despre calcularea taxelor vamale) după valoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. calculatio)
1. acțiunea de a calcula; calcul, calculare.
2. mulțime de calcule pentru determinarea unor valori.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (norma + -tor)
1. specialist în stabilirea şi calcularea normelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. postcalculation)
1. calculare a preţului de cost efectiv după terminarea fabricării produsului; postcalcul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. precalculation)
1. acțiunea de a precalcula; precalculare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (re- + calculaţie)
1. acțiunea de a recalcula și rezultatul ei; recalculare.
3. stabilire a ceva pe baza unor noi calcule.