Dictionar

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

acalculie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acalculie)

1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.
 

actuar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actuaire, cf. lat. actuarius, scrib)

1. specialist în aplicarea teoriei probabilităților și a statisticii matematice în diferite calcule.
 

actuariat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actuariat)

1. totalitatea operațiilor și calculelor efectuate de un actuar.
 

algebrologică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (algebră + logică)

1. încercare de a înlocui operațiile logice cu semne și calcule.
 

algoritm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algorithme)

1. sistem de reguli, simboluri și operatori pentru efectuarea oricărui tip de calcule logice sau matematice.
2. suită de raționamente sau operații având ca scop rezolvarea unor probleme.