Parte de vorbire: adj.
Origine: (calendar + -istic)
1. referitor la calendar; făcut potrivit calendarului.
2. an ~ = perioadă de timp de 12 luni, cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie (are 365 de zile sau 366 de zile la fiecare 4 ani).
3. plan de muncă ~ = plan de muncă alcătuit pe zile și săptămâni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comput)
1. calcul al timpului făcut pentru a fixa data Paştilor şi a altor sărbători mobile, în vederea alcătuirii calendarului bisericesc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. computation, lat. computatio)
1. calcul al timpului în vederea fixării calendarului bisericesc.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. computiste)
1. specialist în lucrări de computaţie.
2. persoană care lucrează la stabilirea calendarului sărbătorilor (bisericești) mobile.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. fébruarius)
1. a doua lună a calendarului gregorian care are în mod normal douăzeci și opt de zile, cu excepția anilor bisecți când are douăzeci și nouă; (pop.) faur, (pop.) făurar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. floréal)
1. a opta lună a calendarului republican francez (20 aprilie - 20 mai).