Dictionar

calicie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (calic + -ie)

1. stare de calic, sărăcie extremă, mizerie; calicenie.
2. caracterul de a fi zgârcit; zgârcenie; avariție, calicenie.
 
 

calicenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (calic + -enie)

1. sărăcie (extremă), mizerie; calicie.
2. caracterul de a fi zgârcit; zgârcenie; avariție, calicie.