Dictionar

Rezultate principale (Califică):

Califica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. qualifier, lat. qualificare)

1. tr., refl. a dobândi, a ajuta pe cineva dobândească o calificare, un titlu etc.

2. refl. a fi admis concureze la o competiţie sportivă.

3. tr. a atribui o calitate unei fiinţe, unui lucru; a caracteriza.


Rezultate secundare (Califică):

Calificabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. qualificable)

1. care poate fi calificat.


Calificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (califica)

1. acţiunea de a (se) califica; pregătire teoretică şi practică într-o profesiune.

2. etapă eliminatorie într-un concurs, într-o competiţie sportivă.

3. titlu obţinut în urma trecerii unor examene, a unor probe.

4. (jur.) ~a infracţiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte şi încadrarea ei în textul de lege.


Calificat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. qualifié)

1. care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu.

2. (despre infracţiuni) săvârşit în împrejurări speciale.


Calificativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. qualificatif)

1. adj. care califică, arată o calitate.

2. s. n. cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc.

3. notă, menţiune cu care se apreciază sârguinţa elevilor şi a studenţilor, activitatea oamenilor muncii.


Descalifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. disqualifier)

1. tr. a declara (pe cineva) nedemn de stimă, de respect; a dezonora.

2. a exclude dintr-o competiţie (sportivă) pentru comportare necorespunzătoare, abateri, încălcarea anumitor reguli etc.

3. refl. a-şi pierde calificarea profesională.


Policalifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (poli- + califica)

1. , tr. a (se) califica în mai multe specialităţi.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Ajustor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ajusteur)

1. muncitor calificat în operaţii de ajustare a unor piese.


Amatorism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. amateurisme)

1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.

2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.

3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.


Antepunere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. antepune)

1. acțiunea de a antepune și rezultatul ei.

2. (lingv.) faptul de a fi plasat în fața unui alt element (adjectivul calificativ înainte de substantiv etc.); antepoziţie, procliză.


Antrenor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. entraîneur)

1. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor.

2. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de maşini-unelte.


Apelativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appellatif, lat. appellativus)

1. (substantiv) comun; nume calificativ.