OK
X
calificat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. qualifié)
1.
care
are
sau
cere
pregătire
specială
într-un
anumit
domeniu.
2.
(despre
infracțiuni)
săvârșit
în
împrejurări
speciale.
calificativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. qualificatif)
1.
adj.
care
califică,
arată
o
calitate.
2.
s.
n.
cuvânt,
termen
prin
care
este
caracterizată
o
persoană,
un
lucru
etc.
3.
notă,
mențiune
cu
care
se
apreciază
sârguința
elevilor
și
a
studenților,
activitatea
oamenilor
muncii.
ajustor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. ajusteur)
1.
muncitor
calificat
în
operații
de
ajustare
a
unor
piese.
amatorism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. amateurisme)
1.
practicare,
ca
amator,
a
unui
sport,
a
unei
arte
etc.;
diletantism.
2.
caracter
al
celui
care
exercită
o
meserie,
o
artă
etc.,
ca
amator,
cu
mai
puțină
calificare
decât
profesionistul.
3.
(prin
extensie)
caracter
de
amator
al
muncii
unor
persoane
necalificate
sau
neglijente.
antepunere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. antepune)
1.
acțiunea
de
a
antepune
și
rezultatul
ei.
2.
(lingv.)
faptul
de
a
fi
plasat
în
fața
unui
alt
element
(adjectivul
calificativ
înainte
de
substantiv
etc.);
antepoziție,
procliză.
antrenor, -oare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. entraîneur)
1.
s.
m.
f.
persoană
calificată
care
se
ocupă
de
antrenarea
sportivilor.
2.
s.
n.
utilaj
pentru
rotirea
unor
scule
sau
a
pieselor
de
mașini-unelte.
apelativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. appellatif, lat. appellativus)
1.
(substantiv)
comun;
nume
calificativ.
calificabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. qualificable)
1.
care
poate
fi
calificat.