Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. qualifier, lat. qualificare)
1. tr., refl. a dobândi, a ajuta pe cineva să dobândească o calificare, un titlu etc.
2. refl. a fi admis să concureze la o competiţie sportivă.
3. tr. a atribui o calitate unei fiinţe, unui lucru; a caracteriza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. qualificable)
1. care poate fi calificat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (califica)
1. acţiunea de a (se) califica; pregătire teoretică şi practică într-o profesiune.
2. etapă eliminatorie într-un concurs, într-o competiţie sportivă.
3. titlu obţinut în urma trecerii unor examene, a unor probe.
4. (jur.) ~a infracţiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte şi încadrarea ei în textul de lege.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. qualifié)
1. care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu.
2. (despre infracţiuni) săvârşit în împrejurări speciale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. qualificatif)
1. adj. care califică, arată o calitate.
2. s. n. cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc.
3. notă, menţiune cu care se apreciază sârguinţa elevilor şi a studenţilor, activitatea oamenilor muncii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. disqualifier)
1. tr. a declara (pe cineva) nedemn de stimă, de respect; a dezonora.
2. a exclude dintr-o competiţie (sportivă) pentru comportare necorespunzătoare, abateri, încălcarea anumitor reguli etc.
3. refl. a-şi pierde calificarea profesională.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (poli- + califica)
1. , tr. a (se) califica în mai multe specialităţi.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)
1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)
1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: ( fr. acarpelé)
1. (bot.) califică o floare fără carpele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aquilin, lat. aquilinus)
2. califică un nas fin și curbat ca ciocul de vultur.
4. privire ~ă = privire pătrunzătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adimensionnel)
1. califică un raport sau o formulă fără dimensiuni.
2. (fiz.) care nu poate fi dimensionat, măsurat.