Dictionar

calitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. qualitatif, lat. qualitativus)

1. (şi adv.) referitor la calitate (1); aparţinând esenţei, naturii lucrurilor.
2. analiză = determinarea naturii chimice a unei substanţe.
 
 
 
 

amor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. amor)

1. iubire, dragoste.
2. ~ propriu = ataşament de preţuire exagerată a propriilor calităţi.
 

anomie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anomie)

1. neputinţa de a evoca nume de persoane, localităţi etc.
 

antropomorfiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. anthropomorphiser)

1. a atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinităţi calităţi şi trăsături umane.