Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. qualitatif, lat. qualitativus)
1. (şi adv.) referitor la calitate (1); aparţinând esenţei, naturii lucrurilor.
2. analiză ~ă = determinarea naturii chimice a unei substanţe.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrammatical)
1. care nu respectă principiile gramaticalităţii.
2. negramatical, neconform cu regulile construcției gramaticale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. alvéographe)
1. aparat pentru determinarea capacităţii făinii de a forma cu apa un aluat bun; extensimetru.
2. aparat pentru determinarea calităților plastice ale făinii; extensimetru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. amor)
2. ~ propriu = ataşament de preţuire exagerată a propriilor calităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anomie)
1. neputinţa de a evoca nume de persoane, localităţi etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. anthropomorphiser)
1. a atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinităţi calităţi şi trăsături umane.