Dictionar

Rezultate secundare (Calităţile):

Aditiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.

2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.

3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.

4. II. lucru adăugat, completare, supliment.

5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.

6. (industria alimentară) produs destinat modifice gustul sau parfumul, prelungească conservarea.

7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.


Bioenergoterapeut

Parte de vorbire: s.
Origine: (bioenergie + terapeut)

1. cel care vindecă bolile prin calităţile sale bioenergetice.


Caz

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. casus, fr. cas)

1. împrejurare, situaţie, circumstanţă.

2. ~ de conştiinţă = împrejurare în care cineva este silit procedeze altfel decât îi dictează conştiinţa.

3. a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calităţile, meritele cuiva.

4. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).

5. (med.) individ care reprezintă o situaţie exemplară.

6. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcţii sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui şi numeralului.


Compact 3, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compact, lat. compactus)

1. îndesat, dens.

2. (despre fard) care reuneşte calităţile fondului de ten şi ale pudrei ce îl constituie.

3. (poligr.) caractere ~e = litere aldine.

4. (fig.) întunecat, întunecos.

5. (mat.) mulţime = mulţime care conţine punctele ei aderente; interval ~ = interval închis.


Compoundare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. compoundage)

1. metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turaţiei la motoarele de curent continuu, prin excitarea suplimentară a maşinii cu un curent egal sau proporţional cu cel indus.

2. adăugare de grăsimi sau de derivaţi ai acizilor graşi unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăţi calităţile.


Concertino

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. concertino)

1. mic grup de instrumente solistice în concerto grosso.

2. lucrare muzicală concertantă cu formă liberă, în care sunt evidenţiate calităţile instrumentiştilor solişti.

3. concert de proporţii reduse.