calm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calme)

1. adj. în stare de liniște deplină.
2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat.
3. s. n. stare de nemișcare; liniște deplină.
4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente.
5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe.
6. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece.

calma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. calme)

1. tr., refl. a (se) liniști, a (se) potoli.

calmando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. calmando)

1. (muz.) potolind, calmând.

calmant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. calmant)

1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.
2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.
3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.
4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.
5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.

calmar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calmar)

1. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare și gura înconjurată de tentacule.

calmare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (calma)

1. acțiunea de a (se) calma.
2. oprire a fierberii oțelului topit la turnarea în lingotiere sau în forme prin împiedicarea formării bulelor de oxid de carbon.

acalmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) liniște după o perioadă de frământări.

agasa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. agacer)

1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.
2. (antonim) a calma.

agasant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agaçant)

1. care agasează, care enervează.
2. care provoacă o senzație neplăcută sau o stare de iritare.
3. (antonime) agreabil, calmant.

amical, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv., III. s.n.  
Etimologie: (fr. amical, lat. amicalis)

1. I. care arată prietenie, care mărturisește sau manifestă prietenie; prietenos.
2. II. într-un mod prietenos; amicalmente, prietenește.
3. III. întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.
4. I. (antonime) inamical, neprietenos, ostil.
5. II. (antonim) neprietenește.

analgezic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. analgésique)

1. I. care produce analgezie; care atenuează sau înlătură durerea.
2. stare ~ă = stare în care durerea nu este resimțită de pacient.
3. II. (farmacie) substanță, medicament folosit pentru a calma durerea.

antalgic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antalgique)

1. (medicament) care calmează, înlătură durerea; calmant.