calofil, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (calo + -fil, cf. gr. kallos „frumos” + philos „iubitor”)
Etimologie: (calo + -fil, cf. gr. kallos „frumos” + philos „iubitor”)
1. I. (despre stil) care denotă calofilie; calofilic.
2. (despre scris, stil) frumos, caligrafic.
3. II. scriitor care acordă o atenție deosebită ori excesivă expresiei.